Domnul este aproape GBV
Lecții din viața lui Ioahaz (3) – Lumea ne răpește bogățiile
Și Faraon-Neco l-a legat la Ribla, în țara Hamatului, ca să nu împărățească în Ierusalim și a pus asupra țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Și Faraon-Neco a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, și i-a schimbat numele în Ioiachim, iar pe Ioahaz l-a luat și l-a dus în Egipt; și el a murit acolo. Și Ioiachim a dat lui Faraon argintul și aurul, dar a pus tribut asupra țării, ca să dea bani, după porunca lui Faraon: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui, ca să-l dea lui Faraon-Neco.
2 Împărați 23.33-35
Aceste evenimente sunt o consecință directă a amestecului lui Iosia în treburile acestei lumi, atunci când s-a împotrivit împăratului Egiptului. Fiindcă a făcut acest lucru, poporul lui Dumnezeu a devenit implicat în lucrurile lumii. După ce faraon a stabilit cine trebuia să domnească în Iuda, a impus asupra țării un bir de o sută de talanți de argint și de un talant de aur. Nu numai că poporul și-a pierdut autonomia, dar i-a fost luată și bruma de bogăție care-i mai rămăsese. Poporul era deja atât de sărac, încât Ioiachim a trebuit să pună o taxă asupra țării pentru a putea strânge banii ceruți de faraon. Ce stare nenorocită!
Dacă ne amestecăm în treburile lumii, ne pierdem bogăția spirituală. Oricât de sărac ar fi poporul lui Dumnezeu din punct de vedere spiritual, i se va lua tot ceea ce are. Dacă, prin amestecul cu lumea, căutăm să obținem avantaje financiare, sprijin, protecție sau orice altceva, aceasta va fi spre pierderea noastră spirituală. Prințul lumii acesteia va impune un bir greu asupra țării, pentru a lua de la poporul lui Dumnezeu tot ceea ce mai rămâne din adevăratele lui bogății. Ce pierdere imensă suferim atunci când dăm lucrurile din cer pe cele ale acestui pământ! Vom pierde întotdeauna atunci când ne preocupăm cu veacul acesta rău, în loc să ne preocupăm cu Persoana Domnului Isus. Să nu facem așa, ci să ne punem în slujba Domnului, dându-ne mai întâi pe noi înșine Lui (2 Corinteni 8.5)!
A. Leclerc