Domnul este aproape GBV
După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem acum și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului și să vedem cum se află“.
Fapte 15.36
Dumnezeu i-a unit pe Pavel și pe Barnaba cu o legătură specială și i-a folosit cu putere în lucrarea Lui. La început, Barnaba fusese folosit de Dumnezeu pentru a-i convinge pe sfinții temători și suspicioși din Ierusalim că Saul din Tars (Pavel) era cu adevărat convertit (Fapte 9.26,27). Barnaba a sesizat lucrarea adevărată făcută în inima lui Saul, atunci când alții erau încă sceptici cu privire la aceasta. Intervenția lui în favoarea lui Pavel a fost în acord cu numele său – Barnaba înseamnă „fiul mângâierii [încurajării]“ (Fapte 4.36). Aceasta arată că darul său de a încuraja făcea o impresie puternică asupra fraților săi. El avea darul de a vedea potențialul unora – pe care alții nu-l puteau vedea – și de a-i încuraja pe drumul credinței.
Barnaba era cu adevărat în elementul său atunci când îi ajuta pe noii convertiți (Fapte 11.23,24). Aceasta era linia lucrării lui. Comentariul pe care Scriptura îl face cu privire la caracterul său este foarte sugestiv: „El era un om bun, plin de Duhul Sfânt și de credință“.
Pavel a fost din belșug înzestrat cu daruri de către Dumnezeu; el era un om cu o râvnă extraordinară și cu o energie inepuizabilă în slujirea pentru Domnul Isus. Caracterul plin de har al lui Barnaba se armoniza bine cu râvna hotărâtă și clarvăzătoare a lui Pavel. Darurile lor unice se puneau în valoare reciproc.
Prima lor călătorie misionară a adus multă roadă, după care au dorit din nou să meargă în acele părți, pentru a-i întări pe noii convertiți. O problemă s-a ivit însă, un dezacord, un conflict. Dumnezeu ni l-a lăsat pe paginile Scripturii ca să învățăm câteva lecții prețioase. Câtă nevoie avem de harul lui Dumnezeu în lucrarea pe care o facem împreună pentru Hristos!
B. Reynolds