Domnul este aproape GBV
Domnul a întors captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi; și Domnul a dat lui Iov de două ori mai mult decât avusese înainte … Și Domnul a binecuvântat mai mult sfârșitul lui Iov decât începutul lui.
Iov 42.10,12
Dumnezeu Și-a făcut lucrarea înțeleaptă în sufletul lui Iov, așa cum Și-o face în viața oricărui credincios. A existat însă o lecție pe care Iov a învățat-o cu dificultate. El era cu siguranță integru și avea un respect real și adânc pentru măreția lui Dumnezeu. De asemenea, purtarea lui față de semenii săi era lăudabilă în orice privință. Din punct de vedere spiritual, nu erau multe lucruri pe care Iov să fi trebuit să le învețe.
Dumnezeu i-a atras atenția lui Satan cu privire la caracterul exemplar al lui Iov, după care i-a îngăduit lui Satan să aducă peste Iov încercări cumplite, care cu siguranță ar fi zdruncinat pe oricine. Apoi situația a devenit și mai gravă când prietenii lui Iov, în loc să-l încurajeze, l-au acuzat de vreun păcat ascuns, fiindcă nu puteau concepe un alt motiv pentru care Dumnezeu să fi adus atâta suferință asupra lui. Iov s-a împotrivit cu amărăciune acuzațiilor lor nefondate și a început să creadă că Dumnezeu era nedrept față de el, fiindcă îngăduise să vină peste el un necaz atât de mare. În felul acesta, cele mai adânci colțuri ale inimii lui Iov au fost scoase la lumină.
În cele din urmă, Dumnezeu i-a vorbit direct lui Iov și i-a oferit o așa viziune a măreției Sale, încât Iov s-a smerit până în țărână înaintea Lui. El și-a dat seama de adâncimea păcătoșeniei inimii sale, în contrast cu măreția gloriei lui Dumnezeu. Apoi nu s-a mai contrazis cu prietenii săi, ci s-a rugat pentru ei, iar Dumnezeu i-a schimbat în mod total condiția. Durerea și suferința Lui au fost schimbate în binecuvântări de două ori mai mari decât avusese înainte.
Aceasta este lucrarea spirituală măreață a lui Dumnezeu în inima celui credincios, atunci când acesta se pleacă sub mâna Lui. Când inima Îi dă Domnului Isus locul suprem de onoare și când se revarsă în rugăciune pentru alții, atunci suntem smeriți și infinit binecuvântați.
L. M. Grant