Domnul este aproape GBV
Ferice de robii aceia pe care, la venirea sa, stăpânul îi va găsi veghind … Fericit este robul acela pe care stăpânul lui, la venirea sa, îl va găsi făcând așa.
Luca 12.37,43
Avem aici două lucruri: „a veghea“ și „a face“. Pe care îl prețuiește Hristos cel mai mult? Fără îndoială, pe primul, dovadă fiind răsplata mai înaltă atașată lui. Ca Hristos să ne slujească în glorie, este ceva mai prețios decât orice poziție pe care El, în bunătatea Sa, ne-ar putea-o da.
De aceea să nu uităm, frați iubiți, că binecuvântatul nostru Domn prețuiește, mai mult ca orice, acea dragoste care vine din inimă și care se exprimă prin veghere, în vederea revenirii Lui. Fără îndoială că este un lucru binecuvântat și important să fim găsiți făcând ceea ce El dorește, oricare ar fi această lucrare, fie să dăm cu mătura, fie să evanghelizăm o națiune întreagă. El nu va lăsa nerăsplătită nicio lucrare, oricât de mică ar fi ea. Nu că El ar prețui slujirea mai puțin, însă El prețuiește vegherea mai mult, iar noi înțelegem lucrul acesta; chiar firea ne învață că așa este.
Să luăm următorul exemplu: capul unei familii urmează să lipsească de acasă o perioadă și le spune slujitorilor să fie mereu gata pentru întoarcerea sa și fiecare să-și împlinească sarcinile trasate. Ei își vor spune: «Stăpânul vine; trebuie să facem toate așa cum le vrea el». Este o gândire bună, însă nu există oare ceva mai adânc și mai înalt decât aceasta? Nu există oare ceva care corespunde inimii celui absent? Cu siguranță că există! Este acea tânjire continuă a soției lui pline de afecțiune, fără de care casa cea mai bine orânduită n-ar fi decât un loc rece și lipsit de bucurie.
La fel stau lucrurile cu preaiubitul nostru Domn, care acum este absent. El prețuiește, mai presus de toate, acea dorință continuă și plină de dragoste a inimilor noastre de a vedea fața Lui. Să cultivăm mai mult acest lucru, preaiubiți frați, și să fim dintre aceia care iubesc arătarea adorabilului nostru Domn și Mântuitor!
C. H. Mackintosh