Domnul este aproape GBV

Acest pasaj din Iacov 5 ne arată că orice împrejurare ne poate conduce către o mai mare sănătate spirituală. Versetul 13 ne spune că, dacă suntem în suferință, trebuie să ne rugăm; și că, dacă suntem bucuroși, trebuie să cântăm laude Domnului. Apoi, în versetul 14, avem întrebarea: „Este cineva bolnav printre voi?“. Un astfel de caz necesită rugăciune specială din partea credincioșilor maturi. Bineînțeles, acest lucru nu dă la o parte rugăciunea colectivă a celor credincioși, însă cât de încurajator este pentru cineva bolnav să fie vizitat de frați care să se roage pentru el!

Mai mult, timpul de rugăciune poate conduce nu doar la vindecarea fizică, ci la restabilirea spirituală, fiindcă versetul 15 adaugă: „Iar dacă a făcut păcate, i se vor ierta“. Scriptura nu ne spune că boala este întotdeauna o consecință a păcatelor (Ioan 9.1-3; Filipeni 2.25-30), însă ne arată că, uneori, boala poate fi cauzată de păcat (Ioan 5.14; 1 Corinteni 11.29-32). Prin urmare, creștinii care sunt bolnavi își pot cerceta inima cu privire la existența vreunui păcat ascuns.

În cazul din Iacov 5.16 vedem că exista posibilitatea ca cel bolnav să fi ignorat sau să fi refuzat cu încăpățânare să recunoască o greșeală personală. Și dacă printre cei care se rugau pentru el era chiar cel care fusese nedreptățit de acesta? Ce ocazie pentru conștiința fratelui care a greșit! Într-un astfel de moment, mărturisirea „unii altora“ își găsea perfect locul, iar cel care păcătuise își putea mărturisi greșeala, iar cel care suferise nedreptatea se putea ruga. Imediat avea să intervină vindecarea spirituală și restabilirea comuniunii, nu doar între cel greșit și Domnul, ci și între cel greșit și fratele său.

Păcatul se ascunde în întunericul unei inimi încăpățânate, însă va fi scos la lumină și îndepărtat prin mărturisire, rugăciune și iertare.

S. Campbell