Domnul este aproape GBV

Acești creștini erau prunci nou-născuți. Toate cunoștințele lor din iudaism nu jucau niciun rol în cunoașterea pe care ei o dobândiseră până în prezent. Dimpotrivă, ei trebuia să lepede tot ceea ce îi caracteriza în trecut și care nu avea nimic de-a face cu noua lor viață: „Lepădând orice răutate și orice viclenie și fățărnicii și invidii și orice vorbiri de rău“. Ei nu trebuia decât să dorească fierbinte un singur lucru: Cuvântul, „laptele spiritual curat“, hrana curată și completă a pruncilor născuți de curând.

Aici, nașterea din nou este începutul normal al creșterii; spre deosebire de Evrei 5.11,12, aici nu este vorba de ceea ce ei deveniseră ca urmare a faptului că dăduseră înapoi, în loc să înainteze spre starea de oameni maturi (Evrei 5.14; 6.1), ci de ceea ce ei erau ca urmare a faptului că fuseseră aleși. Acest Cuvânt nu era un set de reguli și de porunci ineficiente, ci era „laptele spiritual curat“, care cuprindea întregul ansamblu al adevărului, fără niciun amestec, fără niciun element străin. În Cuvânt nu există nici măcar un pasaj care să nu hrănească sufletul cu lucrurile înalte ale lui Dumnezeu. Prin acest Cuvânt creștem spre mântuire, adică avansăm în cunoașterea lucrurilor care aparțin mântuirii; în Epistola lui Petru, aceasta reprezintă singurul lucru pe care creștinul îl posedă, ca o realitate divină, în călătoria lui pe acest pământ (1.9).

Pentru a crește spre mântuire prin acest lapte spiritual, un singur lucru este absolut necesar: credinciosul trebuie să fi „gustat că Domnul este bun“; trebuie ca inima și afecțiunile lui să se angajeze pe drumul pașilor Săi. Din momentul în care am găsit pe pământ alte lucruri bune în afară de El, nu vom mai putea crește spre mântuire, iar dezvoltarea noastră spirituală este inevitabil oprită.

H. Rossier