Domnul este aproape GBV

Însă nu numai grăsimea, ci și cei doi rinichi și grăsimea care era pe ei Îi aparțineau lui Dumnezeu ca jertfă. Nu numai că El a fost ascultător în toate și a căutat voia lui Dumnezeu, ci și ceea ce a trebuit să facă a împlinit cu o înțelepciune atât de mare, încât Dumnezeu a privit în jos spre ele cu o mare admirație. Așa a fost totul în viața Domnului Isus și, mai presus de toate, în moartea Sa pe cruce. Dumnezeu a văzut cum a săvârșit El lucrarea pe cruce. El a auzit cuvintele pe care Domnul le-a rostit. Erau numai cuvinte ale înțelepciunii! Nu este minunat că, în acele dureri adânci, Domnul îi spune tâlharului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu Mine în Paradis“? Nu este minunat când Domnul spune: „Mi-e sete“ – ca să se împlinească Scriptura – că, în acele momente, când era lovit de Dumnezeu, El Se gândește să împlinească Scriptura și de aceea strigă: „Mi-e sete“?

Putem înțelege oare că Dumnezeu a privit în jos, spre El, cu plăcere și a admirat acea înțelepciune care, chiar și în acele momente, a putut rosti un cuvânt „la timp“? Putem astfel citi toate cuvintele Domnului Isus și medita la toate gândurile Sale, pe care le găsim în Psalmi. Despre acestea vorbesc rinichii. Aceasta este înțelepciunea care rezultă de aici și care este așa de minunată pentru Dumnezeu.

Dumnezeu ne îndreaptă gândurile asupra acestor lucruri, ca noi să luăm seama la ele, să le contemplăm, pentru ca astfel inimile noastre să fie îmbelșugate de această slavă minunată, care este prea mare pentru ca inimile noastre mici s-o poată cerceta în profunzime, prea adâncă pentru ca înțelegerea noastră mărginită s-o poată cuprinde. Aici este mult mai mult decât un miros plăcut, oricât de bun și de minunat ar fi el: este o masă, deci ceva cu care Dumnezeu Se hrănește, unde El găsește tot ceea ce satisface întreaga Sa dorință, dorința inimii Dumnezeului celui veșnic.

H. L. Heijkoop