Domnul este aproape GBV

În Betania Îl vedem pe Domnul bucurându-Se de o scenă de familie. Dacă El n-ar prețui ideea de familie creștină, nu S-ar fi aflat în Betania de nenumărate ori. Iar când Îl urmărim acolo, vedem o nouă trăsătură a frumuseții Lui morale. El este un prieten al familiei; este Cel care Și-a găsit și care Își găsește și astăzi un cămin în mijlocul nostru.

„Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr“ (Ioan 11.5) – iată cuvinte care demonstrează ceea ce tocmai am spus. Dragostea Lui pentru ei nu era cea a unui Mântuitor, nici a unui Păstor, deși știm bine că El era acestea pentru ei. Era dragostea unui Prieten de familie. Totuși, deși era Prieten, și încă unul intim, care era oricând binevenit acolo, El nu S-a amestecat în rânduiala din acea casă. Marta era stăpâna casei, cea care se ocupa de familie, folositoare și importantă la locul ei, iar Domnul a lăsat-o acolo unde a găsit-o. Nu era partea Lui să schimbe sau să reglementeze astfel de chestiuni. Lazăr ședea la masă cu musafirii, Maria se retrăgea în împărăția sufletului ei sau, mai degrabă, în împărăția lui Dumnezeu care era înăuntrul ei, iar Marta era ocupată cu slujirea (Ioan 12.1-3).

Domnul a lăsat lucrurile așa cum le găsise. El n-a intrat neinvitat în casa nimănui, iar când a fost invitat în casa acestor trei credincioși, nu S-a amestecat în rânduiala ei, ceea ce demonstrează perfecțiunea Lui morală. Însă, dacă unul din familie, precum Marta, în loc să-și ocupe locul pe care-l avea în familie, a ieșit de acolo pentru a fi un învățător în prezența Lui (Luca 10.40), El a trebuit să îmbrace caracterul Său mai înalt și să îndrepte lucrurile într-un mod divin, deși, din punct de vedere omenesc, El nu Se amestecase în rânduiala acelei case.

J. G. Bellett