Domnul este aproape GBV

Ceilalți ucenici au acceptat slujirea Domnului cu o liniște plină de mirare, însă Petru, impulsionat de caracterul lui puternic, își dă pe față gândurile. De trei ori ia cuvântul și de fiecare dată își demonstrează ignoranța cu privire la gândul Domnului. Prin primele sale cuvinte, Petru aruncă dispreț asupra slujirii smerite a Domnului; când ia din nou cuvântul, el refuză în mod absolut această slujire; iar când vorbește a treia oară, se supune în mod impulsiv acestei slujiri, însă într-un fel care o lipsea de toată semnificația ei adâncă. Totuși, așa cum a spus cineva, «dacă suntem atenționați prin intermediul greșelilor ucenicilor, cu atât mai mult suntem instruiți prin intermediul răspunsurilor Domnului pentru corectarea acelor greșeli». Din răspunsul Domnului dat lui Petru învățăm semnificația spirituală adâncă a acestui ultim act de slujire.

Pentru Petru era de neînțeles cum Domnul gloriei putea să Se plece pentru a-i spăla picioarele. Prin urmare, primele sale cuvinte sunt un protest amestecat cu uimire: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“. Domnul răspunde: „Ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după aceea“. Din aceste cuvinte învățăm că nu era posibil pentru ucenici să înțeleagă, la acel moment, semnificația spirituală a acțiunii Domnului. Mai târziu, după ce Duhul avea să vină, totul urma să devină clar. De aici vedem limpede că rostul acestei acțiuni nu a fost, așa cum se susține adesea, de a preda o lecție a umilinței printr-un act de supremă smerire din partea Domnului. N-ar mai fi fost necesar pentru Petru să aștepte o zi viitoare pentru a înțelege umilința cuprinsă în această acțiune. De fapt, chiar cuvintele lui arată că umilința Domnului preocupa în mod deosebit gândurile lui în acele momente.

H. Smith