Domnul este aproape GBV
Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor ucide; și veți fi urâți de toate națiunile din pricina Numelui Meu. Și atunci mulți vor cădea în cursă și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții. Și mulți profeți falși se vor ridica și vor amăgi pe mulți. Și, din cauză că se va înmulți fărădelegea, dragostea celor mai mulți se va răci; dar cine va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit.
Matei 24.9-13
Unii afirmă, în lumina versetului de mai sus, că este prematur să spunem că suntem deja mântuiți, atât timp cât ne aflăm încă pe drumul spre țintă.
Cu siguranță ar fi așa, dacă aceste cuvinte ale Domnului s-ar referi la modul în care oamenii păcătoși ar primi mântuirea sufletelor. Însă aceste cuvinte, care apar în discursul profetic al Domnului din Matei 24 precum și cel din Marcu 13, nu se referă la această mântuire. Acolo Domnul nu S-a adresat păcătoșilor, ci unor oameni aflați deja în relație cu El – ucenicilor Săi. La acel moment, ei erau reprezentanți ai rămășiței lui Israel, care se va găsi pe pământ la sfârșit.
„Sfârșitul“ în acest pasaj nu este sfârșitul vieții individuale, ci sfârșitul întregului timp de persecuție, de încercare și de întristare, care se va încheia la a doua venire a lui Hristos. Răbdarea este virtutea supremă care va trebui să-i caracterizeze pe sfinții acelor zile, pentru că mântuirea lor va fi sigură atunci când Se va arăta Hristos.
Aceasta este prima semnificație a acestui pasaj; însă, desigur, există multe aplicații folositoare în legătură cu acesta, pe care le putem face fiecare în mod individual. Oricum, a aplica acest loc în așa fel încât să dai învățătură că nimeni nu poate fi cu adevărat sigur de mântuire până la momentul morții este un lucru cu totul eronat.
F. B. Hole