Domnul este aproape GBV

Apostolul Pavel i-a scris lui Tit, însoțitor al lui și împreună-lucrător cu el, pentru a-i da misiunea de a vizita adunările din Creta. Tit deci avea să acționeze ca trimis al lui, pentru a rândui bătrâni în fiecare adunare și pentru a transmite sfinților „învățătura sănătoasă“ și felurite alte instrucțiuni (Tit 1.5; 2.1).

Pavel i-a oferit lui Tit un sumar în trei puncte al credinței creștine, pentru a-l împărtăși sfinților (Tit 2.11-13). Acest sumar face referire la trecut, la prezent și la viitor. În trecut, harul lui Dumnezeu s-a arătat, aducând mântuire pentru toți oamenii.

Prezentul: harul lui Dumnezeu, odată cunoscut cu adevărat, ne învață anumite lucruri. El ne învață „ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare și cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent“. Lucrul uimitor cu privire la creștinism și la doctrina harului lui Dumnezeu este că faptele trebuie să-i urmeze mântuirii, nu să o preceadă, nici s-o inițieze.

Apostolul spusese deja că cei credincioși trebuie să trăiască în așa fel încât „în toate să împodobească învățătura Dumnezeului nostru Mântuitor“ (Tit 2.10). Cuvântul „împodobească“ în original este acela din care a derivat cuvântul „cosmetică“, folosit de noi astăzi. Pavel ne îndeamnă deci să facem atractivă învățătura harului lui Dumnezeu, s-o înfrumusețăm prin purtarea noastră evlavioasă. Este deci cât se poate de limpede că faptele bune nu ne pot îndreptăți, ci că ele au rolul ca noi să facem harul atractiv pentru alți păcătoși.

B. Reynolds