Domnul este aproape GBV
Mirele și Mireasa (8)
Picioarele lui, stâlpi de marmură, așezați pe postamente de aur fin; înfățișarea lui, ca Libanul, măreață ca cedrii.
Cântarea Cântărilor 5.15
„Picioarele lui, stâlpi de marmură, așezați pe postamente de aur fin.“ Stâlpii de marmură vorbesc despre stabilitatea Lui. Ce contrast cu genunchii noștri slăbiți și cu tendința noastră de «a ne legăna între două opinii». Marmura vorbește despre culoarea albă pe care am mai văzut-o de câteva ori în descrierea Miresei cu privire la Preaiubitul ei. El este alb, ochii Lui sunt scăldați în lapte, buzele Sale sunt crini, pântecele Lui este ca fildeșul strălucitor, iar picioarele Lui sunt ca niște stâlpi de marmură. Într-adevăr, El este absolut pur, „sfânt, nevinovat, neîntinat, despărțit de păcătoși“ (Evrei 7.26). Alături de culoarea albă vedem aurul, simbolul dreptății divine, care apare și el des în descrierea pe care Mireasa o face. Capul Său este ca aurul cel mai fin, mâinile Sale sunt ca niște inele de aur, iar picioarele Lui sunt așezate pe postamente de aur fin. Prin urmare, fie că este vorba de gândurile și de planurile Lui (capul), fie de lucrările Lui (mâinile), fie de umblarea Lui (picioarele), toate vorbesc despre dreptatea divină a Preaiubitului nostru.
„Înfățișarea lui, ca Libanul, măreață ca cedrii.“ După ce a vorbit în detaliu despre Preaiubitul ei, despre capul, părul, ochii, obrajii, buzele, mâinile, pântecele și picioarele Lui, ea vorbește acum despre înfățișarea Lui, în general, și despre uimirea pe care această înfățișare o produce. El este ca un munte, înălțat și maiestuos. El este Cel descris în Psalmul 113.4 cu aceste cuvinte: „Domnul este preaînalt, mai presus de toate națiunile; gloria Lui este mai presus de ceruri“. Muntele Libanului își are numele derivat de la zăpada albă care îi acoperă vârful, așa că vedem cum albul marchează de la început și până la sfârșit descrierea făcută de Mireasă. Oamenii mari ai acestei lumi, inclusiv guvernatorii romani și conducătorii religioși iudei, au fost prea orbi ca să-L recunoască, fiindcă, altfel, „nu L-ar fi răstignit pe Domnul gloriei“ (1 Corinteni 2.8). Însă pentru noi, cei care credem, El are prețul cel mai mare.
A. M. Behnam