Domnul este aproape GBV

Adunarea lui Dumnezeu trece prin această lume așa cum Israel a trecut prin pustie, iar lumea este pentru Adunare, din punct de vedere moral și spiritual, ceea ce era pustia, din punct de vedere practic și literal, pentru Israel, în vechime. Israel nu a găsit izvoare în pustie, iar Adunarea nu va găsi nici ea izvoare în această lume. Dacă totuși le găsește, atunci se dovedește necredincioasă Domnului ei. Israel nu aparținea pustiei, ci doar o străbătea. Tot așa, Adunarea lui Dumnezeu nu aparține lumii, ci doar o străbate.

Dacă pătrundem bine semnificația acestor lucruri, vom vedea mai clar locul de completă separare care aparține Adunării lui Dumnezeu, ca întreg, și fiecărui membru al ei, în particular. Adunarea, în ochii lui Dumnezeu, este la fel de separată de lumea aceasta, cât era de separată tabăra lui Israel de pustia prin care mergea. Sunt la fel de puține lucrurile comune Adunării și lumii, câte erau între Israel și nisipul din pustie. Cele mai strălucitoare atracții și fascinații ale lumii sunt pentru Adunarea lui Dumnezeu ceea ce erau pentru Israel șerpii, scorpionii și alte mii de pericole ale pustiei.

Acesta este gândul divin cu privire la Adunare. Dar ce diferență este între acesta și ceea ce astăzi poartă numele de „Adunare“! Am dori însă ca cititorul să mediteze încă puțin la Adunare, așa cum o vede ochiul lui Dumnezeu. Am dori ca el să se plaseze, prin credință, la nivelul lui Dumnezeu și să privească Adunarea de acolo. Doar făcând așa va putea să aibă o idee adevărată cu privire la ce înseamnă Adunarea sau cu privire la responsabilitatea lui personală vizavi de ea. Dumnezeu are o Adunare în lume. Există un Trup acum pe pământ, locuit de Dumnezeu Duhul și unit cu Hristos, Capul său. Adunarea – acest Trup – este compusă din toți cei care cred cu adevărat în Fiul lui Dumnezeu și care sunt uniți prin adevărul important al prezenței Duhului Sfânt.

C. H. Mackintosh