Domnul este aproape GBV

Domnul Isus, Fiul etern al lui Dumnezeu, S-a smerit și a devenit Om. El a luat locul cel mai de jos și a fost ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Ce trebuie să fi însemnat acest lucru pentru El! Ce trebuie să fi însemnat pentru Domnul ca Iuda să-L trădeze cu un sărut! Ce trebuie să fi însemnat pentru El să fie scuipat în față de soldați, să fie biciuit, disprețuit și batjocorit de ei!

În plus, cât de mult a trebuit El să sufere purtând păcatele noastre, fiind făcut păcat pentru noi și fiind judecat de către un Dumnezeu sfânt, care nu poate suferi niciun păcat! În aceste împrejurări cumplite, El a fost înconjurat de mulțimea batjocoritoare și insensibilă și n-a găsit niciun mângâietor printre cei ai Săi. Îl auzim strigând către Dumnezeu, singur pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“. În acele momente, când suferea nespus în ascultare de Dumnezeu, El L-a revelat în mod perfect pe Dumnezeu, glorificându-L în mod infinit.

Dreptatea lui Dumnezeu a fost arătată atunci când El L-a lovit pe Fiul Său, aducând judecata asupra Lui, când El purta păcatele noastre. Sfințenia lui Dumnezeu a fost manifestată atunci când Domnul a strigat: „Pentru ce M-ai părăsit?“. Tot acolo însă a fost revelat, în mod glorios, adevărul că „Dumnezeu este dragoste“, căci acolo vedem un Dumnezeu care L-a dat la moarte pe singurul Său Fiu, un Dumnezeu care L-a judecat pe Fiul Său, pentru a-i scăpa pe păcătoșii pierduți de pedeapsa veșnică. Niciodată n-a privit Dumnezeu la Fiul Său cu mai multă plăcere decât în timpul acelor momente când a trebuit să-Și ascundă fața de la El, fiindcă El purta judecata mea. Ce trebuie să fi fost pentru Dumnezeu să-L părăsească pe Fiul Său atunci când El atârna pe cruce, înconjurat de vrăjmași!

H. L. Heijkoop