Domnul este aproape GBV
Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinii tale. El a cunoscut mersul tău prin această mare pustie. În acești patruzeci de ani, Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ți-a lipsit nimic.
Deuteronom 2.7
Așa stau lucrurile și acum, cu privire la Adunarea lui Dumnezeu, aflată într-o lume care poate fi pe drept numită o pustie. Privită din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Adunarea nu este din lume, ci este complet separată de ea. Este la fel de separată de această lume, cum era tabăra lui Israel separată de Egipt. Apele Mării Roșii se rostogoliseră între acea tabără și Egipt, iar apele cu mult mai adânci și mai întunecate ale morții lui Hristos s-au rostogolit între Adunarea lui Dumnezeu și veacul acesta rău. Este imposibil să concepi o separare mai completă. „Ei“, spune Domnul nostru Isus Hristos, „nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume“ (Ioan 17.14).
Apoi, în ce privește dependența totală, cine altcineva în această lume poate fi mai dependent de Dumnezeu, decât Adunarea? Ea nu are nimic în ea însăși sau de la ea însăși. Este așezată în mijlocul unei pustii morale, o pustie aridă și înfricoșătoare, în care nu există nimic de natură să susțină viața divină. Nu există niciun strop de apă și nicio singură fărâmă de mâncare pentru Adunarea lui Dumnezeu pe întreaga întindere a acestei lumi.
La fel stau lucrurile și în ce privește expunerea la tot felul de influențe ostile. Această expunere este completă, căci nu există nici măcar o singură influență benefică în această lume. Totul este împotriva Adunării, care este în această lume ca o plantă sădită într-o climă străină ei, într-un sol și într-o atmosferă cu totul potrivnice.
Aceasta este Adunarea lui Dumnezeu în lume: o entitate separată, dependentă, lipsită de orice apărare și resursă, cu excepția celor oferite de Dumnezeul cel viu.
C. H. Mackintosh