Domnul este aproape GBV
Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.
2 Corinteni 5.21
Când tatăl l-a îmbrățișat pe fiul risipitor și l-a acoperit cu săturări, le-a zis slujitorilor săi: „Aduceți haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea“ (Luca 15.22). Aceasta era cea mai bună haină – nu era niciuna mai bună decât ea. Era cel mai înalt caracter potrivit pentru prezența tatălui. Ilustrația însă nu poate reda în întregime binecuvântarea îndreptățirii pe care orice credincios o are astăzi în Hristos, fiindcă el nu este doar într-o stare de favoare în prezența Tatălui, ci este acceptat în Cel Preaiubit, astfel încât a devenit „dreptatea lui Dumnezeu în El“.
Datorită lui Hristos, în virtutea lucrării Sale de ascultare, prin care L-a glorificat pe Dumnezeu, cei pentru care El a suferit sunt socotiți îndreptățiți în El – în „Domnul, dreptatea noastră“ – potrivit planurilor eterne. Dumnezeu, în harul Său, L-a făcut deci pe El să fie „dreptate“ pentru noi (1 Corinteni 1.30), iar aceasta pe principiul credinței (Romani 1.17). Nu există pace solidă pentru un suflet până când nu vede dreptatea lui Dumnezeu în a ierta de păcate prin sângele Domnului Isus și în a fi socotit drept în El. În ce mod binecuvântat descoperă evanghelia lui Dumnezeu dreptatea Sa!
Este minunat să știm că Hristos este dreptatea noastră, că prin harul Său neasemuit am devenit dreptatea lui Dumnezeu în El. Hristos este deci dreptatea noastră în prezența lui Dumnezeu, dovada eternă că păcatele noastre au fost ispășite și, de asemenea, că El a fost făcut de Dumnezeu dreptate pentru noi. Ce odihnă binecuvântată primește inima noastră în felul acesta! Ce îndrăzneală avem pentru ziua judecății, fiindcă, așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta (1 Ioan 4.17)! Astfel de adevăruri ne încălzesc inimile și ne conduc la închinare și la recunoștință.
H. H. Snell