Domnul este aproape GBV

Două lucruri le-au făcut pe fiicele Ierusalimului să o întrebe pe Mireasă despre Preaiubitul ei. În primul rând, ele au remarcat frumusețea ei. Nu numai că ea era frumoasă, dar era cea mai frumoasă dintre femei. Cu alte cuvinte, frumusețea ei este unică. Este o frumusețe spirituală; este frumusețea unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Mireasa este împodobită cu bunătate, milă, smerenie, blândețe, cu un duh iertător și, mai presus de toate, ea are dragoste, care este legătura perfecțiunii. Cuvintele Preaiubitului ei locuiesc din belșug în ea (Coloseni 3.12-16).

Trebuie să înțelegem că toate adjectivele din cartea Cântărilor au semnificații spirituale, altfel nu și-ar fi găsit locul în Cuvântul lui Dumnezeu. Care femeie ar dori ca multe alte femei să aibă parte de preaiubitul ei? Dragostea este geloasă, însă dragostea pentru Domnul își găsește plăcerea să-i determine și pe alții să-L iubească. Totuși, oamenii trebuie să vadă ceva diferit, ceva ceresc, o frumusețe a omului nou, o nouă natură – nimic artificial, ci ceea ce este produs de Duhul Sfânt – înainte să dorească să-L cunoască.

În al doilea rând, ele au văzut atașamentul ei față de Preaiubitul ei și au auzit-o descriindu-I frumusețea. Ea le pusese sub un jurământ, ca, dacă aveau să-L vadă, să-i spună că era copleșită de dragostea Lui. Apoi ele au întrebat-o: „Cu ce este preaiubitul tău mai mult decât un alt preaiubit, că ne rogi astfel?“. În Israel fuseseră mulți oameni preaiubiți, precum Avraam, Solomon și Daniel. În ce fel, au întrebat ele, era Preaiubitul ei mai mult decât alții? Aceasta i-a oferit prilejul să vorbească despre Cel care o iubea și pe care Îl iubea, și a Cărui dragoste o copleșea. Vedem minunatul fel în care ea Îl descrie în Cântarea Cântărilor 5.12-16.

A. M. Behnam