Domnul este aproape GBV
Și eu, fraților, n-am putut să vă vorbesc ca unora spirituali, ci ca unora carnali, ca unor prunci în Hristos. V-am dat lapte să beți, nu hrană tare, pentru că încă n-o puteați primi, și încă nici acum nu puteți, pentru că tot carnali sunteți. Pentru că, atunci când între voi este invidie și ceartă, nu sunteți voi carnali și nu umblați voi în felul omului?
1 Corinteni 3.1-3
Reflectând la acest pasaj din Scriptură, trebuie să ne amintim de scopul important pe care Pavel îl avea. El dorea să-i vadă pe credincioșii din Corint ridicați din starea lor spirituală joasă, așa cum o descrie el aici. El nu le putea vorbi ca unor credincioși spirituali, ci ca unora carnali. Starea lor îi condusese către libertinism și către un caracter lumesc, deschizând, de asemenea, ușa către neorânduială în adunare și către erori doctrinare. Nu aveau discernământ spiritual și nici putere spirituală pentru a face față nevoilor și dificultăților din mijlocul lor. Acest lucru trebuie să ne vorbească și nouă astăzi.
Starea celor credincioși expusă în 1 Corinteni este reluată în 2 Corinteni, pentru a ne arăta modul în care Dumnezeu ne transformă în asemănarea cu Domnul Isus Hristos. Acest lucru este împlinit pe măsură ce Duhul Sfânt lucrează în mod subiectiv în noi ceea ce Dumnezeu a hotărât în mod obiectiv pentru noi în Hristos. Apoi problemele și dificultățile pot fi rezolvate într-un fel care să-L onoreze pe Dumnezeu, fiindcă eul, în diferitele lui forme, este dat la o parte, iar în locul lui este văzut Hristos, în toată frumusețea Sa.
Scopul nu este de a fi preocupați cu dificultățile și cu problemele, ci de a descoperi remediul lui Dumnezeu pentru ele. Aceasta nu înseamnă că încercăm să scăpăm de dificultăți, căci nu putem fugi de ele, ci trebuie să vedem resursele pregătite de Dumnezeu pentru orice nevoie; iar toate aceste resurse sunt în Hristos: „Îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă de carne, ca să-i treziți poftele“ (Romani 13.14).
J. Redekop