Domnul este aproape GBV
Dacă cineva dintre voi sau din generațiile voastre va fi necurat printr-un trup mort sau va fi în călătorie, departe, totuși să țină Paștele Domnului. Să îl țină în luna a doua, în ziua a paisprezecea, între cele două seri; să îl mănânce cu azime și cu ierburi amare. Să nu lase nimic din el până dimineață și să nu frângă niciun os din el; să îl țină după toate rânduielile Paștelui.
Numeri 9.10-12
Ce vrea să ne învețe acest fapt simplu? Credem că el vrea să ne învețe, în modul cel mai clar, că, în lucrurile lui Dumnezeu, nu trebuie niciodată să coborâm standardul din cauza falimentului și a slăbiciunii care se găsesc în poporul lui Dumnezeu, ci mai degrabă tocmai din această cauză trebuie să avem și mai mare grijă să ținem standardul sus, în toată integritatea lui divină. Fără îndoială, trebuie să existe un sentiment profund al falimentului – cu cât mai profund, cu atât mai bine; însă adevărul lui Dumnezeu nu trebuie abandonat. Întotdeauna ne putem baza cu încredere pe resursele harului divin, în timp ce căutăm să menținem, cu toată fermitatea, standardul adevărului divin.
Să avem grijă să păstrăm întotdeauna acest lucru treaz în inimile noastre! Suntem în pericol, pe de o parte, să uităm că a intervenit falimentul – da, un faliment foarte mare, necredincioșiile și păcatul – iar pe de altă parte, să uităm credincioșia lui Dumnezeu, care rămâne întotdeauna, în ciuda eșecului nostru. Biserica mărturisitoare a falimentat și a devenit o ruină totală; și nu doar atât, dar noi înșine, în mod individual, am falimentat și am mărit această ruină. Trebuie să simțim toate acestea, să le simțim în mod profund și constant. Trebuie să purtăm întotdeauna asupra duhurilor noastre, înaintea Dumnezeului nostru, profunda conștiență a faptului că ne-am purtat într-un mod trist și rușinos în ce privește responsabilitatea pe terenul Casei lui Dumnezeu. Dacă am pierde din vedere faptul că am falimentat, aceasta ar constitui o amplificare imensă a vinei noastre. Când ne amintim de toate acestea, se cuvine să ne umilim în modul cel mai adânc și să fim profund zdrobiți în duhurile noastre; iar aceste exerciții și sentimente lăuntrice ne vor face să umblăm cu smerenie și atenție în mijlocul scenei în care ne aflăm.
C. H. Mackintosh