Domnul este aproape GBV

Când Roboam a devenit împărat în locul tatălui său Solomon (1 Împărați 12), el a preferat sfatul celor tineri care crescuseră împreună cu el, nu pe al bătrânilor care fuseseră sfătuitorii tatălui său. Chiar de la început avem o dovadă despre caracterul său, iar consecința a fost divizarea împărăției. El a început să strângă o armată, crezând că poate aduce înapoi prin forță împărăția din nord. Când Dumnezeu i-a trimis un mesaj prin Șemaia, care i-a spus că divizarea era de la Dumnezeu, Roboam a ascultat și s-a întors. Deși ascultarea lui în acest caz este vrednică de lăudat, ceea ce-i lipsea în primul rând lui Roboam era dorința de a-L căuta pe Domnul. Dumnezeu a trebuit să intervină și să-l trimită pe Șemaia. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune la sfârșitul vieții lui Roboam care a fost greșeala care l-a caracterizat în mod general: „El a făcut rău, pentru că nu și-a îndreptat inima să-L caute pe Domnul“ (2 Cronici 12.14).

În contrast, nepotul său Asa a avut inima îndreptată în mod potrivit (2 Cronici 14.2-5). El nu numai că l-a învățat pe popor să asculte, însă ceea ce se spune la început este că l-a învățat să-L caute pe Domnul.

Înaintea lui Dumnezeu nu poți pretinde că ești ceea ce nu ești sau că faci ceea ce nu faci. Uneori, copiii își ascultă părinții din simțământul datoriei mai degrabă decât din cel al dragostei, iar dacă se pricep să facă acest lucru, părinții ar putea să nu vadă diferența. Dumnezeu însă vede inima și cunoaște fiecare motivație a noastră (1 Samuel 16.7).

Ascultarea noastră față de Domnul nu trebuie să fie doar din datorie, nici datorită răsplătirii, ci datorită faptului că ne pasă de lucrurile Lui și că-L iubim – aceasta înseamnă să-L căutăm. Făcând așa, vom fi plini de bucurie în umblarea noastră cu Dumnezeu, iar gândurile noastre cu privire la El vor fi prețioase. Cei care-L caută pe Domnul nu vor fi niciodată dezamăgiți.

E. Clermont