Domnul este aproape GBV

Dacă aceste lucruri (2 Petru 1.5-7) nu se găsesc în sufletul nostru, cât de jalnică va fi starea noastră morală: orbi, incapabili să deosebim lucrurile cerești, trecând printr-un deșert moral, uitând că am beneficiat cândva, prin har, de curățirea păcatelor! Într-o astfel de situație trebuie cu atât mai mult să ne străduim să întărim ceea ce stă la baza întregii noastre fericiri: chemarea noastră și alegerea noastră (conform cu 1 Petru 1.2). Iar acestea nu ne-au venit oare doar prin harul lui Dumnezeu, care n-a căutat decât în dragostea Lui un motiv pentru a ne câștiga pentru Sine? Din momentul în care am adăugat, unul după altul, lucrurile menționate în versetele 5-8, chemarea noastră și alegerea noastră dobândesc o cu totul altă valoare; ele devin o bază solidă și neclintită pentru sufletele noastre. Făcând aceste lucruri, adică adăugându-le unul după altul, nu vom eșua niciodată, adică vom fi întotdeauna scutiți de cădere.

Astfel ni „se va da din belșug intrarea în Împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos“. Această împărăție eternă aparține tuturor celor chemați și tuturor celor aleși. Ea nu le va fi niciodată închisă. Dar câte deosebiri sunt între cei care au parte de ea! Unii părăsesc această lume îndoindu-se că această „împărăție eternă“ le va fi vreodată deschisă. Ei au trăit pentru a se bucura de lume și de lucrurile pământești. Să părăsești toate aceste lucruri ca să intri unde? Speranța lor nu s-a legat niciodată de locul de dincolo. Necredința lor, îndoielile și neliniștile lor vor schimba oare ceva din planul lui Dumnezeu cu privire la ei? Cu siguranță că nu; dar ușa nu le este larg deschisă; dimpotrivă, pe aceștia îi poți auzi mereu spunând: „Cerul este de plumb pentru mine, fără nicio rază de lumină“. Această stare sufletească este mult mai frecventă decât ne putem închipui. Sunt relativ rare cazurile în care creștinii părăsesc această lume fără să fi căutat sau dorit nimic din ea, pentru a merge în împărăția eternă, în care vor avea o intrare din belșug, când vor trece prin porțile ei!

H. Rossier