Domnul este aproape GBV

Cerul L-a primit pe Domnul Isus Hristos (Fapte 3.21). Într-un anumit sens, El este ascuns acolo de privirile omului, însă, bineînțeles, nu și de cele ale credinței: „Pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere“ (2 Corinteni 5.7).

În viitor însă, la un moment cunoscut doar de Dumnezeu Tatăl, Hristos Se va arăta lumii (Fapte 1.7,11; Matei 24.36,44). Lumea nu-L va aștepta, iar El va veni „ca un hoț în noapte“ (1 Tesaloniceni 5.1,2). Aceasta este exact ceea ce avem în Apocalipsa 19, doar că acolo lucrurile sunt privite din perspectiva cerului. «El vine să judece și să facă război împotriva oamenilor disprețuitori, care resping autoritatea Lui și asupresc pământul» (J. N. Darby).

Înainte de aceasta, Hristos va fi venit pentru noi, la răpire; după aceea ne vom arăta împreună cu El în glorie, așa cum vedem clar în Apocalipsa 19.14: „Și oștirile din cer Îl urmau pe cai albi, îmbrăcate în in subțire, alb și curat“ (vedeți și Coloseni 3.4). Cerul va fi deschis pentru a-L arăta pe Împăratul împăraților și Domnul domnilor. El va fi Centrul și Obiectul cerului și al pământului.

Lucrul nespus de minunat însă este că noi, Adunarea, vom fi arătați ca identificați cu El la venirea Sa. El va fi „glorificat în sfinții Săi“ (2 Tesaloniceni 1.10). Când El Se va arăta în glorie, ne vom arăta și noi împreună cu El (Coloseni 3.4), iar lumea ne va vedea în aceeași glorie cu a Lui (Ioan 17.22,23).

Mai există o menționare a cerului deschis atunci când citim despre „o ușă deschisă în cer“ (Apocalipsa 4.1). Aceasta însă a fost o viziune. Când Ioan a auzit chemarea „Suie-te aici“, aceasta a constituit o imagine a răpirii. Ușa este deschisă pentru a ne permite să privim în cer. Binecuvântată speranță! În Apocalipsa 19 însă, noi vom veni din cerul deschis împreună cu Domnul.

B. Reynolds