Spaima fraţilor lui Iosif
44:1 Și i-a poruncit celui care era peste casa lui, zicând: „Umple sacii acestor oameni cu hrană, cât vor putea purta, și pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
44:2 Și pune potirul meu, potirul de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâul său“. Și a făcut după cuvântul lui Iosif pe care-l spusese.
44:3 Dimineața, când s-a luminat, le-au dat drumul lor și măgarilor lor.
44:4 Au ieșit din cetate și nu erau încă departe când Iosif i-a zis celui care era peste casa lui: „Ridică-te! Urmărește-i pe acești oameni, ajunge-i și spune-le: De ce ați răsplătit rău pentru bine?
44:5 Nu este acesta potirul din care bea domnul meu și în care ghicește el? Rău ați făcut ce ați făcut!“.
44:6 Și i-a ajuns și le-a spus cuvintele acestea.
44:7 Și ei i-au zis: „De ce vorbește domnul meu cuvinte ca acestea? Departe de robii tăi să facă un astfel de lucru.
44:8 Iată, argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri ți l-am adus din nou din țara Canaanului; și cum să fi furat noi aur sau argint din casa domnului tău?
44:9 Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi; iar noi vom fi robii domnului meu“.
44:10 Și el a zis: „Acum deci, fie după cuvintele voastre: acela la care se va găsi să fie robul meu, iar voi să fiți nevinovați“.
44:11 Și s-au grăbit, fiecare și-a dat jos sacul pe pământ și l-a deschis.
44:12 Și el a căutat, începând cu cel mai mare și sfârșind cu cel mai mic; și potirul s-a găsit în sacul lui Beniamin.
44:13 Atunci ei și-au sfâșiat hainele, și-a încărcat fiecare măgarul și s-au întors în cetate.
44:14 Și Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif; și el era încă acolo; și au căzut cu fața la pământ înaintea lui.
44:15 Și Iosif le-a zis: „Ce faptă ați făcut? N-ați știut că un om ca mine poate cu adevărat să ghicească?“.
44:16 Și Iuda a zis: „Ce să-i zicem domnului meu? Ce să mai spunem și cum să ne îndreptățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tăi; iată, suntem robii domnului meu, noi și acela în a cărui mână s-a găsit potirul“.
44:17 Și el le-a zis: „Departe de mine să fac aceasta! Omul în a cărui mână s-a găsit potirul, acela va fi robul meu, iar voi suiți-vă în pace la tatăl vostru“.
Iuda mijloceşte pentru Beniamin
44:18 Atunci Iuda s-a apropiat de el și a zis: „Te rog, domnul meu, dă-i voie robului tău să vorbească un cuvânt în auzul domnului meu și să nu se aprindă mânia ta împotriva robului tău; căci tu ești ca Faraon.
44:19 Domnul meu i-a întrebat pe robii săi, zicând: Aveți voi tată sau frate?
44:20 Și noi i-am zis domnului meu: Avem un tată bătrân și un copil al bătrâneții sale, [încă] tânăr; și fratele lui a murit și el a rămas singur de la mama sa; și tatăl său îl iubește.
44:21 Și tu le-ai zis robilor tăi: Aduceți-l la mine, ca să-l văd cu ochii mei.
44:22 Și noi i-am zis domnului meu: Băiatul nu poate să-l lase pe tatăl său, pentru că, dacă-l va lăsa pe tatăl său, tatăl său va muri.
44:23 Și le-ai zis robilor tăi: Dacă fratele vostru cel mai mic nu va coborî cu voi, să nu-mi mai vedeți fața.
44:24 Și a fost așa: când ne-am suit la robul tău, tatăl nostru, i-am spus cuvintele domnului meu.
44:25 Și tatăl nostru ne-a zis: Duceți-vă din nou și cumpărați ceva de mâncare.
44:26 Dar noi i-am zis: Nu putem coborî; dacă fratele nostru cel mai mic va fi cu noi, atunci vom coborî, fiindcă nu putem vedea fața omului aceluia dacă fratele nostru cel mai mic nu va fi cu noi.
44:27 Și robul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Știți că soția mea mi-a născut doi fii.
44:28 Și unul s-a dus de la mine, și am zis: Cu adevărat, a fost sfâșiat; și nu l-am mai văzut până acum.
44:29 Și dacă-l veți lua de la mine și pe acesta și i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere veți coborî perii mei albi în Locuința morților».
44:30 Și acum, când voi merge la robul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi – și sufletul lui este legat1 de sufletul său – va fi așa:
44:31 când va vedea că băiatul nu este, va muri; și robii tăi vor coborî cu durere perii albi ai robului tău, tatăl nostru, în Locuința morților.
44:32 Căci robul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, zicând: Dacă nu ți-l voi aduce, voi fi vinovat înaintea ta în toate zilele.
44:33 Acum dar, te rog, robul tău să rămână rob domnului meu în locul băiatului și băiatul să se suie cu frații săi.
44:34 Căci cum să mă sui eu la tatăl meu și băiatul să nu fie cu mine? Să nu văd răul care va veni peste tatăl meu!“.