A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
43:1 Și foametea era mare în țară.
43:2 Și a fost așa: după ce au terminat de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceți-vă din nou și cumpărați-ne ceva de mâncare!“.
43:3 Și Iuda i-a vorbit, zicând: „Omul acela ne-a spus hotărât: Să nu-mi mai vedeți fața, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.
43:4 Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, vom coborî și-ți vom cumpăra de mâncare.
43:5 Dar, dacă nu-l vei trimite, nu vom coborî, căci omul acela ne-a zis: Să nu-mi mai vedeți fața, dacă fratele vostru nu va fi cu voi“.
43:6 Și Israel le-a zis: „Pentru ce mi-ați făcut răul de a-i spune omului aceluia că mai aveți un frate?“.
43:7 Și ei i-au zis: „Omul acela a întrebat cu de-amănuntul despre noi și despre familia noastră, zicând: Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate? Și noi i-am răspuns după cuvintele acelea; de unde să știm că ne va zice: Aduceți-l aici pe fratele vostru?“.
43:8 Și Iuda i-a zis lui Israel, tatăl său: „Trimite-l pe băiat cu mine și ne vom ridica și vom merge, ca să trăim și să nu murim și noi și tu și copiii noștri.
43:9 Eu sunt garant pentru el: să-l ceri din mâna mea; dacă nu ți-l voi aduce înapoi și nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta pentru totdeauna.
43:10 Căci, dacă nu întârziam, hotărât că până acum ne-am fi întors deja de două ori“.
43:11 Și tatăl lor, Israel, le-a zis: „Dacă este așa, faceți aceasta: luați în vasele voastre din cele mai renumite roade ale țării și duceți-i omului aceluia un dar: puțin balsam și puțină miere, mirodenii și smirnă, fistic1 și migdale.
43:12 Și luați argint dublu în mâinile voastre; iar argintul care a fost pus înapoi la gura sacilor voștri duceți-l înapoi; poate că a fost o greșeală.
43:13 Luați-l și pe fratele vostru, ridicați-vă și întoarceți-vă la omul acela.
43:14 Și Dumnezeul cel Atotputernic2 să vă dea îndurare înaintea omului aceluia, ca să vă dea înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Și eu, dacă este să fiu lipsit de copiii mei, lipsit voi fi!“.
43:15 Și ei3 au luat darul acela și au luat argint dublu în mâinile lor, și pe Beniamin, și s-au ridicat, au coborât în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif.
43:16 Și Iosif l-a văzut pe Beniamin împreună cu ei și i-a zis celui care era peste casa lui: „Du-i pe acești oameni în casă, înjunghie vite4 și gătește; căci oamenii aceștia vor mânca la amiază cu mine“.
43:17 Și omul acela a făcut cum îi zisese Iosif; și omul acela i-a adus în casa lui Iosif.
43:18 Și ei s-au temut pentru că au fost duși în casa lui Iosif și ziceau: „Pentru argintul care ne-a fost pus înapoi în sacii noștri la început ne duc ei înăuntru, ca să se năpustească asupra noastră și să ne ia robi, pe noi și pe măgarii noștri“.
43:19 Și s-au apropiat de omul care era peste casa lui Iosif și i-au vorbit la intrarea casei.
43:20 Și i-au zis: „O, domnul meu, întâia dată am coborât, într-adevăr, ca să cumpărăm de mâncare.
43:21 Și a fost așa: când am ajuns la locul de popas, am deschis sacii noștri și, iată, argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui; și l-am adus din nou în mâinile noastre.
43:22 Și am adus alt argint în mâinile noastre, ca să cumpărăm de mâncare. Nu știm cine a pus argintul nostru în sacii noștri“.
43:23 Și el le-a zis: „Fiți în pace, nu vă temeți; Dumnezeul vostru și Dumnezeul tatălui vostru v-a pus o comoară în saci; argintul vostru a trecut pe la mine“. Și li l-a scos pe Simeon.
43:24 Și omul acesta i-a dus în casa lui Iosif, le-a dat apă și și-au spălat picioarele; și a dat nutreț măgarilor lor.
43:25 Și ei au pregătit darul pentru venirea lui Iosif la amiază, fiindcă auziseră că vor mânca pâine acolo.
43:26 Și Iosif a venit acasă. Și i-au adus în casă darul care era în mâna lor și s-au plecat înaintea lui cu fața la pământ.
43:27 Și el i-a întrebat de sănătate5 și le-a zis: „Este bine tatăl vostru, bătrânul despre care ați vorbit? Mai trăiește?“.
43:28 Și ei i-au zis: „Robul tău, tatăl nostru, este bine; mai trăiește“. Și și-au plecat capul și au făcut o plecăciune.
43:29 Și el și-a ridicat ochii și l-a văzut pe Beniamin, fratele său, fiul mamei sale, și le-a zis: „Acesta este fratele vostru cel mai mic despre care mi-ați vorbit?“. Și i-a zis: „Dumnezeu să Se îndure de tine, fiul meu!“.
43:30 Și Iosif s-a grăbit, căci îi ardea inima6 pentru fratele său; și a căutat un loc unde să plângă, a intrat în camera sa și a plâns acolo.
43:31 Apoi și-a spălat fața, a ieșit și s-a stăpânit și a zis: „Puneți pâine!“.
43:32 Și lui i-au pus deoparte, și lor deoparte, și pentru egiptenii care mâncau cu el deoparte, fiindcă egiptenii nu pot mânca pâine împreună cu evreii, căci aceasta este o urâciune pentru egipteni.
43:33 Și s-au așezat înaintea lui, cel întâi-născut după dreptul lui de naștere și cel mai mic după tinerețea lui. Și ei se uitau uimiți unii la alții.
43:34 Și a pus să le dea porții dinaintea lui. Și porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a oricăruia dintre ei. Și au băut și s-au înveselit împreună cu el.