Prima călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
42:1 Și Iacov a văzut că era grâu în Egipt; și Iacov le-a zis fiilor săi: „De ce vă uitați unii la alții?“.
42:2 Și a zis: „Iată, am auzit că în Egipt este grâu; coborâți acolo și cumpărați-ne grâu, ca să trăim și să nu murim“.
42:3 Și zece frați de-ai lui Iosif au coborât să cumpere grâu din Egipt.
42:4 Dar Iacov nu l-a trimis cu frații săi pe Beniamin, fratele lui Iosif, căci zicea: „Să nu i se întâmple vreo nenorocire“.
42:5 Și fiii lui Israel au venit să cumpere și ei printre cei care veneau; căci era foamete în țara Canaanului.
42:6 Și Iosif era guvernator peste țară; el vindea la tot poporul țării1. Și frații lui Iosif au venit și s-au plecat înaintea lui cu fețele la pământ.
42:7 Și Iosif i-a văzut pe frații săi și i-a recunoscut, dar a făcut pe străinul înaintea lor, le-a vorbit aspru și le-a zis: „De unde veniți?“. Și ei i-au zis: „Din țara Canaanului, ca să cumpărăm de mâncare“.
42:8 Și Iosif i-a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au recunoscut.
42:9 Și Iosif și-a adus aminte de visele pe care le visase despre ei și le-a zis: „Voi sunteți iscoade; ați venit să vedeți locurile neîntărite2 ale țării“.
42:10 Și ei i-au zis: „Nu, domnul meu, ci robii tăi au venit să cumpere de mâncare.
42:11 Noi toți suntem fiii unui singur om; suntem cinstiți; robii tăi nu sunt iscoade“.
42:12 Și el le-a zis: „Nu; ci ați venit să vedeți locurile neîntărite3 ale țării“.
42:13 Și ei i-au zis: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fiii unui om din țara Canaanului; și, iată, cel mai mic este astăzi la tatăl nostru și unul nu [mai] este“.
42:14 Și Iosif le-a zis: „Este așa cum v-am spus eu: Sunteți iscoade.
42:15 Prin aceasta veți fi încercați; viu este Faraon că nu veți ieși de aici, dacă nu va veni aici fratele vostru cel mai mic.
42:16 Trimiteți pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar voi veți rămâne închiși și cuvintele voastre vor fi încercate, dacă este adevăr în voi; iar dacă nu, viu este Faraon că sunteți iscoade4“.
42:17 Și i-a pus împreună sub pază trei zile.
42:18 Și, a treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți aceasta și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu.
42:19 Dacă sunteți cinstiți, să rămână unul dintre frații voștri legat în casa închisorii, iar voi plecați, duceți grâu pentru casele voastre
42:20 și aduceți-l pe fratele vostru cel mai mic la mine, și vorbele voastre vor fi adeverite, și nu veți muri“. Și au făcut așa.
42:21 Și ziceau unii către alții: „Cu adevărat suntem vinovați pentru fratele nostru, căci am văzut strâmtorarea sufletului său, când se ruga de noi, și nu l-am ascultat; de aceea a venit strâmtorarea aceasta peste noi“.
42:22 Și Ruben le-a răspuns, zicând: „Nu v-am spus eu să nu păcătuiți împotriva băiatului? Dar n-ați ascultat; și acum, iată, ne este cerut sângele lui“.
42:23 Ei nu știau că Iosif înțelegea, căci vorbea cu ei printr-un traducător.
42:24 Și a plecat de la ei și a plâns. Și s-a întors la ei și le-a vorbit și l-a luat dintre ei pe Simeon și l-a legat înaintea ochilor lor.
Întoarcerea în Canaan a fraţilor lui Iosif
42:25 Și Iosif a poruncit să li se umple sacii5 cu grâu, să se pună înapoi argintul fiecăruia în sacul său și să li se dea și merinde pentru drum. Și așa li s-a făcut.
42:26 Și și-au încărcat grâul pe măgari și au plecat.
42:27 Și unul dintre ei și-a deschis sacul, ca să dea nutreț măgarului la locul de popas, și a văzut argintul său și, iată, era la gura sacului său.
42:28 Și le-a zis fraților săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi și, iată, este chiar în sacul meu!“. Și li s-a tulburat inima și s-au cutremurat, zicând unii altora: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“.
42:29 Și au ajuns la Iacov, tatăl lor, în țara Canaanului, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:
42:30 „Omul acela, domnul țării, ne-a vorbit aspru și ne-a luat drept iscoade.
42:31 Și noi i-am zis: Suntem cinstiți, nu suntem iscoade.
42:32 Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai mic este astăzi cu tatăl nostru în țara Canaanului.
42:33 Și omul acela, domnul țării, ne-a zis: Prin aceasta voi cunoaște că sunteți cinstiți: lăsați-l pe unul dintre frații voștri la mine și luați grâu pentru casele voastre și plecați.
42:34 Și aduceți-l la mine pe fratele vostru cel mai mic și voi cunoaște că nu sunteți iscoade, ci că sunteți cinstiți; vi-l voi da înapoi pe fratele vostru și veți face negoț în țară“.
42:35 Și a fost așa: pe când își goleau sacii, iată, legătura cu argint a fiecăruia era în sacul său. Și ei și tatăl lor au văzut legăturile cu argint și s-au înspăimântat.
42:36 Și Iacov, tatăl lor, le-a zis: „Voi m-ați lipsit de copii! Iosif nu mai este, Simeon nu mai este și vreți să-l luați și pe Beniamin? Toate acestea sunt împotriva mea“.
42:37 Și Ruben i-a vorbit tatălui său, zicând: „Să-i omori pe amândoi fiii mei, dacă nu ți-l aduc înapoi; dă-l în mâna mea și ți-l voi aduce înapoi!“.
42:38 Dar el a zis: „Fiul meu nu va coborî cu voi, căci fratele său este mort și el a rămas singur; și, dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire pe drumul pe care mergeți, cu durere veți coborî perii mei albi în Locuința morților“.