Iosif interpretează visele lui Faraon
41:1 Și a fost așa: după doi ani, Faraon a avut un vis. Și, iată, el stătea lângă râu1.
41:2 Și, iată, din râu se suiau șapte vaci frumoase la vedere și grase2 și pășteau printre trestii.
41:3 Și, iată, alte șapte vaci se suiau după ele din râu, urâte la vedere și slabe3, și stăteau lângă vacile de pe malul râului.
41:4 Și vacile cele urâte la vedere și slabe4 le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase5. Și Faraon s-a trezit.
41:5 Și a adormit și a visat a doua oară; și, iată, șapte spice de grâu ieșeau dintr-un singur pai, grase și frumoase.
41:6 Și, iată, șapte spice subțiri și arse de vântul de răsărit ieșeau după ele.
41:7 Și spicele cele subțiri le-au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit și, iată, fusese un vis.
41:8 Și a fost așa: dimineața, duhul îi era tulburat. Și a trimis să-i cheme pe toți ghicitorii6 Egiptului și pe toți înțelepții lui. Și Faraon le-a istorisit visul său, dar nimeni nu i l-a7 putut interpreta.
41:9 Atunci mai-marele paharnicilor i-a vorbit lui Faraon, zicând: „Astăzi îmi aduc aminte de greșelile mele.
41:10 Faraon s-a mâniat pe robii săi și m-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzilor, pe mine și pe mai-marele brutarilor.
41:11 Și, într-o noapte, eu și el am visat câte un vis, un vis diferit, fiecare cu interpretarea lui.
41:12 Și era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei gărzilor; și noi i le-am istorisit și el ne-a interpretat visele; i-a interpretat fiecăruia potrivit cu visul său.
41:13 Și a fost așa: cum ne-a interpretat el, așa s-a întâmplat: pe mine Faraon m-a așezat din nou în slujba mea și pe acela l-a spânzurat“.
41:14 Atunci Faraon a trimis și l-a chemat pe Iosif. Și l-au scos în grabă din temniță și el s-a bărbierit, și-a schimbat hainele și a intrat la Faraon.
41:15 Și Faraon i-a zis lui Iosif: „Am visat un vis și nu este nimeni care să-l interpreteze și am auzit despre tine zicându-se că poți da interpretarea unui vis“.
41:16 Și Iosif i-a răspuns lui Faraon, zicând: „Nu eu, ci Dumnezeu îi va da lui Faraon un răspuns de pace8“.
41:17 Și Faraon i-a zis lui Iosif: „În visul meu, iată, stăteam pe malul râului.
41:18 Și, iată, se suiau din râu șapte vaci grase9 și frumoase la vedere și pășteau printre trestii.
41:19 Și, iată, alte șapte vaci se suiau după ele, uscate și foarte urâte la vedere și slabe, atât de urâte cum n-am văzut niciodată în toată țara Egiptului.
41:20 Și vacile cele slabe și urâte le-au mâncat pe cele dintâi șapte vaci grase.
41:21 Și au intrat în pântecele lor și nu se putea cunoaște că intraseră în pântecele lor; și erau urâte la vedere, ca la început. Și m-am trezit.
41:22 Și am văzut în visul meu și, iată, șapte spice creșteau pe un singur pai, pline și frumoase.
41:23 Și, iată, șapte spice seci, subțiri, arse de vântul de răsărit, ieșeau după ele.
41:24 Și spicele cele subțiri le-au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Și am spus [aceste lucruri] ghicitorilor, dar niciunul n-a putut să mi le explice“.
41:25 Și Iosif i-a zis lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce va face.
41:26 Cele șapte vaci frumoase sunt șapte ani; și cele șapte spice frumoase sunt șapte ani. Visul este unul singur.
41:27 Și cele șapte vaci slabe și urâte, care se suiau după ele, sunt șapte ani; și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani de foamete.
41:28 Acesta este cuvântul pe care l-am spus lui Faraon: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce va face.
41:29 Iată, vin șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului.
41:30 Și după ei vor urma șapte ani de foamete; și tot belșugul va fi uitat în țara Egiptului și foametea va topi țara.
41:31 Și belșugul nu va mai fi cunoscut în țară, din cauza foametei aceleia, căci va fi foarte grea.
41:32 Și, întrucât visul i s-a arătat lui Faraon de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât de Dumnezeu și că El îl va împlini curând.
41:33 Acum dar să caute Faraon un om înțelept și priceput și să-l pună peste țara Egiptului.
41:34 Faraon să facă aceasta: să așeze supraveghetori în țară și să ia a cincea parte din roadele Egiptului în cei șapte ani de belșug.10
41:35 Și să adune toată hrana acestor ani buni care vor veni și să strângă grâu sub mâna lui Faraon, ca hrană în cetăți, și să le păstreze.
41:36 Și hrana va fi ca provizie pentru țară în cei șapte ani de foamete care vor fi în țara Egiptului, pentru ca țara să nu piară11 prin foamete“.
Înălţarea lui Iosif
41:37 Și cuvântul a fost bun în ochii lui Faraon și în ochii tuturor robilor săi.
41:38 Și Faraon le-a zis robilor săi: „Vom găsi noi un om asemenea acestuia, în care este Duhul lui Dumnezeu?“.
41:39 Și Faraon i-a zis lui Iosif: „Pentru că Dumnezeu ți-a arătat ție toate acestea, nimeni nu este priceput și înțelept ca tine.
41:40 Tu vei fi peste casa mea și după cuvântul tău12 va fi cârmuit13 tot poporul meu; eu voi fi mai mare decât tine doar datorită tronului meu“.
41:41 Și Faraon i-a zis lui Iosif: „Vezi, te-am pus peste toată țara Egiptului!“.
41:42 Și Faraon și-a scos inelul de la mână și l-a pus la mâna lui Iosif, l-a îmbrăcat cu haine de in subțire14 și i-a pus un lanț de aur la gât.
41:43 Și a poruncit să fie purtat în carul al doilea pe care-l avea; și strigau înaintea lui: „Închinați-vă15!“. Și l-a pus peste toată țara Egiptului.
41:44 Și Faraon i-a zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon: fără tine nimeni nu-și va ridica mâna sau piciorul în toată țara Egiptului“.
41:45 Și Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah16 și i-a dat-o de soție pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On17. Și Iosif a străbătut țara Egiptului.
41:46 Și Iosif avea treizeci de ani când a stat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Și Iosif a ieșit dinaintea lui Faraon și a străbătut toată țara Egiptului.
41:47 Și pământul a rodit din plin18 în cei șapte ani de belșug.
41:48 Și el a strâns toată hrana celor șapte ani care era în țara Egiptului și a pus hrana în cetăți; hrana de pe câmpul care era împrejurul fiecărei cetăți a pus-o în ea.
41:49 Și Iosif a îngrămădit grâu ca nisipul mării, foarte mult, încât au încetat să-l numere, pentru că era fără număr.
41:50 Și, înainte de a veni anul de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii, pe care i-a născut Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On.
41:51 Și Iosif i-a pus celui întâi-născut numele Manase19: „Fiindcă Dumnezeu m-a făcut să uit tot necazul meu și toată casa tatălui meu“.
41:52 Și i-a pus celui de-al doilea numele Efraim20: „Fiindcă Dumnezeu m-a făcut să fiu roditor în țara întristării mele“.
41:53 Și cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut.
41:54 Și cei șapte ani de foamete au început să vină, după cum spusese Iosif. Și a fost foamete în toate țările, dar în toată țara Egiptului era pâine.
41:55 Și toată țara Egiptului a început să flămânzească; și poporul a strigat către Faraon pentru pâine. Și Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif; faceți ce vă va spune el“.
41:56 Și foametea era peste toată fața pământului21. Și Iosif a deschis toate grânarele și le-a vândut grâu egiptenilor; și foametea era mare în țara Egiptului.
41:57 Și din toate țările22 veneau în Egipt la Iosif ca să cumpere grâu, fiindcă foametea era mare peste tot pământul.