Aşteptând întoarcerea Sa, noi nu putem uita scopul primei Sale veniri şi a Jertfirii Sale de Sine. El S-a dat pe Sine însuşi nu numai pentru a ne mântui de vină şi de pedeapsa păcatului, ci şi ca să ne răscumpere din orice fărădelege. Ar fi fost o mântuire de jumătate dacă pedeapsa păcatului ar fi fost anulată, dacă stăpânirea acestuia asupra vieţilor noastre ar fi rămas necucerită.

El S-a dat pe Sine însuşi şi ca să-Şi curăţească un popor (special) care să fie al Lui. Ediţia din 1611 a Bibliei, supranumită „King James" se exprimă foarte plastic (în vremea noastră pare ciudat, întrucât sensul termenului „peculiar" s-a modificat. Versiunea KJV este o traducere foarte exactă; majoritatea aşa-ziselor „erori" se datorează - ca în cazul de faţă schimbărilor care au intervenit în limba engleză, în cele aproape patru veacuri de când a fost redactată această traducere) aici, spunând „a peculiar people" (în engleză „peculiar" are azi sensul de „exclusiv, individual, deosebit, unic" dar şi acela de „neobişnuit, ciudat, original", n.tr.) Prea de multe ori suntem „peculiar" (adică ieşiţi din comun, n.tr.), dar nu în sensul avut în vedere de El! El nu a murit ca să ne facă nişte oameni ciudaţi sau bizari, ci un popor care să-I aparţină Lui într-un mod special - nicidecum să ne aparţinem nouă înşine sau lumii. Şi S-a dat pe Sine însuşi pentru noi ca să fim plini de râvnă pentru fapte bune. Cu alte cuvinte, trebuie să fim pătrunşi de entuziasmul de a face fapte de bunătate în numele Lui şi pentru slava Lui. Când ne gândim la zelul manifestat de oameni pentru sport, politică şi afaceri, ar trebui să încolţească în noi gelozia; ar trebui ca acest fapt să ne inspire la fapte bune.