S-a rostit o hotărâre divină, încă înainte de a se naşte aceşti copii. Or, hotărârea respectivă nu putea să aibă nimic de a face cu meritele vreunuia dintre cei doi copii, ci depindea întru totul de alegerea lui Dumnezeu, bazată pe voia Sa, şi nu pe caracterul sau realizările vreunuia dintre cei doi prunci. Planul (scopul) lui Dumnezeu, potrivit alegerii înseamnă hotărârea Lui de a împărţi harurile Sale în funcţie de voia Sa divină şi după bunul Său plac.
Apropo, versetul acesta infirmă ideea potrivit căreia faptul că Dumnezeu l-a ales pe Iacov s-a bazat pe cunoaşterea Sa dinainte a faptelor pe care avea să le săvârşească Iacov. Se afirmă răspicat că alegerea nu s-a făcut pe baza faptelor!