Această consideraţie îl determină pe Pavel să-şi exprime dorinţa ca Dumnezeul care ne dăruieşte stăruinţă şi mângâiere să-i învrednicească şi pe cei tari, şi pe cei slabi, pe creştinii dintre Neamuri şi pe cei evrei, să trăiască în armonie, potrivit cu învăţătura şi pilda lui Cristos Isus.