În continuare, Pavel urmăreşte maiestuosul şi extraordinar de cuprinzătorul program divin, menit să aducă mulţi fii la slavă.
Mai întâi de toate, Dumnezeu ne-a ştiut dinainte încă din trecutul etern. Nu a fost vorba doar de o cunoaştere intelectuală, căci în ce priveşte cunoaşterea de ordin general, Dumnezeu i-a cunoscut pe toţi cei ce s-au născut sau se vor naşte vreodată. Dar cunoştinţa Sa prealabilă i-a îmbrăţişat pe toţi cei pe care El i-a rânduit dinainte sau i-a predestinat să se conformeze... chipului Fiului Său. Prin urmare, a fost vorba de o cunoaştere însoţită de un scop, a cărui împlinire nu poate fi împiedicată nicidecum. Nu e de ajuns să spunem că Dumnezeu i-a cunoscut dinainte pe cei despre care El Şi-a dat seama că într-o zi se vor pocăi şi vor crede. Mai degrabă, faptul că El i-a cunoscut dinainte a constituit garanţia că ei se vor pocăi în cele din urmă şi vor crede!
Faptul că păcătoşii care nu-L cunosc pe Dumnezeu pot fi transformaţi într-o zi în chipul lui Cristos, printr-un miracol al harului, este unul dintre cele mai uluitoare adevăruri ale revelaţiei divine. Desigur, ideea care se desprinde de aici nu este aceea că vom avea vreodată atributele Dumnezeirii, nici că vom poseda cândva trăsăturile fizionomice ale lui Cristos, ci faptul că vom fi ca El din punct de vedere moral, absolut total eliberaţi de păcat şi vom avea trupuri proslăvite ca al Lui.
În ziua aceea de slavă El va fi întâiul născut între mai mulţi fraţi. Întâi născut din versetul acesta se referă la locul întâi în rang sau onoare. El nu va fi doar Unul dintre mai mulţi egali, ci Cel care ocupă locul suprem de onoare între fraţii şi surorile Lui.