Versetul 21 ne-a spus că această mântuire dreaptă nu se capătă prin ţinerea legii. Acum apostolul ne spune cum se capătă ea - prin credinţa în Isus Cristos. Credinţa din acest verset înseamnă bizuirea în întregime pe Domnul Isus Cristos, ca singurul Mântuitor al cuiva de păcat şi singura nădejde pe care o are de a ajunge în rai. Ea se bazează pe revelaţia Persoanei şi lucrării lui Cristos, aşa cum o găsim în Biblie.
Credinţa nu este un salt în gol, ci ea reclamă existenţa unor dovezi cât se poate de sigure, pe care le găseşte din plin în cuvântul fără greşală al lui Dumnezeu. Credinţa nu este un lucru lipsit de logică sau de raţiune, căci ce poate fi mai raţional decât să vezi cum creatura se încrede în Creatorul ei?
Credinţa nu este lucrarea meritorie pe care a săvârşit-o cineva, câştigând prin aceasta dreptul la mântuire. Un om nu se poate lăuda că a crezut în Domnul, ci ar fi un nechibzuit dacă nu ar crede în El! Credinţa nu este încercarea de a câştiga mântuirea, ci simpla acceptare a mântuirii pe care Dumnezeu o oferă gratuit, în dar.
Pavel continuă discuţia, arătându-ne că mântuirea este către toţi şi peste toţi care cred. Este către toţi în sensul că este disponibilă tuturor, fiindu-le oferită tuturor şi fiind suficientă pentru toţi. Dar ea este doar asupra celor care cred. Adică, este efectivă doar în viaţa celor care îl primesc pe Domnul Isus printr-un act liber consimţit al credinţei lor. Iertarea este pentru toţi, dar ea devine operantă în viaţa cuiva numai atunci când această persoană o acceptă.
Când Pavel spune că mântuirea este disponibilă tuturor, el cuprinde în această disponibilitate şi Neamurile, şi iudeii, pentru că nu este nici o deosebire. Iudeul nu are nici un privilegiu special iar ne-evreul nu este dezavantajat cu nimic.