Am ajuns acum la focarul scrisorii lui Pavel către Romani, în care el răspunde la întrebarea: Potrivit evangheliei, cum pot păcătoşii ne-evlavioşi să fie îndreptăţi de un Dumnezeu sfânt?
Pavel îşi începe răspunsul, afirmând că neprihănirea (dreptatea) lui Dumnezeu a fost revelată fără lege. Asta înseamnă că ne-a fost dezvăluit un plan sau un program, prin intermediul căruia Dumnezeu îi poate mântui pe păcătoşii nedrepţi, fără ca prin aceasta să calce dreptatea Sa. Şi acest plan nu constă în obligativitatea oamenilor de a păzi legea. Întrucât Dumnezeu este sfânt, El nu poate tolera păcatul, nu-l poate ignora şi nu Se poate preface că nu-l vede, ci trebuie să-l pedepsească. Iar pedeapsa păcatului este moartea. Dar Dumnezeu îl iubeşte pe păcătos şi doreşte să-l mântuiască. Prin urmare, aici intervine dilema: neprihănirea lui Dumnezeu reclamă moartea păcătosului, dar, în dragostea Lui, Dumnezeu doreşte fericirea veşnică a păcătosului. Evanghelia ne descoperă cum îi poate mântui Dumnezeu pe păcătoşi, fără ca prin aceasta să-Şi compromită dreptatea Sa.
Planul drept este mărturisit de lege şi de profeţi. El a fost prezis în tipurile şi simbolurile prezente în întregul sistem al jertfelor, conform căruia, pentru ca să poată avea loc ispăşirea, este nevoie de vărsare de sânge. Planul acesta a fost însă vestit şi prin intermediul unor profeţii directe (vezi, de pildă, Isaia 51:5,6,8;56:1;Daniel 9:24).