Şi atunci când Pavel recurge la laude, nu se laudă pe el însuşi, ci îl laudă pe Cristos Isus. De asemenea, nu se laudă cu realizările sale proprii, ci cu acelea pe care Dumnezeu a găsit cu cale să le săvârşească prin el. Un slujitor smerit al lui Cristos nu se angajează în laude necuviincioase, ci, mai degrabă, este conştient de faptul că Dumnezeu se foloseşte de el pentru a-Şi aduce la îndeplinire planurile. Orice ispită de a cădea în mândrie este temperată de convingerea că el însuşi nu este nimic în sine, că nu are nimic al său, decât ceea ce a primit şi că nu poate face nimic pentru Cristos, decât prin puterea Duhului Sfânt.