Aşadar, Pavel îşi încheie această secţiune cu o benedicţie minunată, rugându-se ca Dumnezeul care dă o bună nădejde prin har să-i umple pe sfinţi cu toată bucuria şi pacea, în timp ce aceştia cred în El. Poate că Pavel s-a gândit în mod special la credincioşii ne-evrei de aici, dar rugăciunea este adecvată pentru toţi. Şi mai este adevărat că cei care sunt plini de nădejde, prin puterea Duhului Sfânt nu au timp să se certe pentru lucruri ne-esenţiale. Nădejdea noastră comună este un extraordinar de puternic factor unificator în viaţa creştină.