Tocmai aici au greşit ei, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu, necunoscând faptul că Dumnezeu le atribuie oamenilor dreptatea (neprihănirea) pe baza principiului credinţei, şi nu al faptelor. În schimb, ei au încercat să producă o neprihănire a lor proprie, prin păzirea legii. Ei au încercat să obţină bunăvoinţa lui Dumnezeu prin propriile lor eforturi, prin propriul lor caracter, prin propriile lor fapte bune şi au refuzat cu încăpăţânare să se supună planului lui Dumnezeu, prin care El îi socoteşte drepţi pe păcătoşii care cred în Fiul Său.