Iată încă un proverb ce se pretează la mai multe interpretări. Cine are mulţi prieteni trebuie să fie el însuşi prietenos. Dacă adoptăm varianta ediţiilor KJV şi NKJV, atunci sensul este că cei prietenoşi îşi vor face prieteni şi că unii din aceşti prieteni sunt mai apropiaţi decât alţii. Textul marginal din ediţiile NASB, ASV, NKJV şi JND (şi unele ediţii româneşti) arată că un om cu „mulţi prieteni va ajunge la ruină, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate." Asta înseamnă că este mai bine să ai un singur prieten adevărat, decât o mulţime de prieteni care te vor duce în rătăcire. În traducerea RSV se spune: „Există prieteni ce se prefac că sunt prieteni, dar există un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate." Asta ne prezintă contrastul dintre prietenii „doar de zile bune" şi cei ce rămân fideli şi la bine, şi la rău.
Din fericire, cele mai multe traduceri sunt de acord cu rândul al doilea, respectiv că este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate. G. Campbell Morgan scrie: Toate analizele acestui măreţ verset ne conduc, în cele din urmă, la un singur loc, la o Singură Persoană: La Cel care este Prietenul păcătoşilor. Acolo comentariile încetează. Să se minuneze inima şi să se închine!