Dar asupra Sa erau aţintiţi ochi plini de duşmănie. Şi când i-au auzit mai marii preoţilor şi cărturarii pe copii aclamându-L pe Isus, drept Fiul lui David, s-au umplut de mânie.
Ei au spus: „Auzi ce spun aceştia?" - ca şi când s-ar fi aşteptat ca El să-i oprească pe copii de a I se adresa cu titlul de Mesia! Dacă Isus n-ar fi fost Mesia, atunci negreşit acesta ar fi fost momentul potrivit să precizeze acest lucru, odată pentru totdeauna! Dar din răspunsul Lui reiese clar că aceşti copii au rostit adevărul. Domnul a citat Psalmul 8:2 din Septuaginta: „TU ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug" Cu alte cuvinte, dacă aceşti preoţi şi cărturari, care se cuvenea să ştie ce trebuie să facă, refuzau să-L laude, ca pe Unsul, atunci copilaşii aveau să I se închine Domnului. Este interesant să observăm cum copiii au adesea mai multă pătrundere spirituală decât cei maturi, unii din ei dând dovadă de maturitate, în pofida vârstei lor fragede. La fel şi aici, cuvintele pline de credinţă şi dragoste aduc slavă neobişnuită Numelui Domnului (Matei 21:17). lăsându-i pe conducătorii religioşi să mediteze la acest adevăr, Isus s-a întors în Betania, rămânând acolo peste noapte.