Isus şi-a prevenit ucenicii că vor fi confruntaţi cu trădare şi viclenie. Căci un frate îl va acuza pe alt frate. Tatăl îşi va trăda propriul copil. Copiii vor deveni informatori împotriva părinţilor lor, care vor fi executaţi din pricina lor.
J.C. Macaulay face câteva comentarii pertinente pe marginea acestui subiect: îndurând ura lumii, nu facem altceva decât să ne alăturăm unei cete nobile... Căci robul nu poate să se aştepte la un tratament mai omenos din partea vrăjmaşului decât cel care I-a fost aplicat şi Domnului Isus. Daca lumea nu a avut altceva mai bun să-I ofere lui Isus decât o cruce, nici urmaşii Lui nu trebuie să se aştepte la o caleaşca împărătească. Dacă El n-a avut decât spini, putem noi cere ghirlande? Numai să avem grija ca ura îndreptată de lume asupra noastră să fie «din pricina lui Cristos», şi nu pentru vreo trăsătură negativă care a fost sesizată în noi sau vreun alt lucru nevrednic de scumpul nostru Domn, pe care îl reprezentăm în faţa lumii.