Dar oare îşi iubea el semenul ca pe sine însuşi? Dacă îl iubea, atunci de ce nu-şi vindea averile, dăruind banii la săraci? Numai că în acest punct lucrurile au cunoscut o întorsătură bruscă. Omul a plecat mâhnit de tot, căci avea multe avuţii!

Domnul Isus nu a afirmat că acest om ar fi putut fi mântuit prin vânzarea averilor sale şi dăruirea sumelor rezultate la organizaţii de caritate. Căci nu există decât o singură cale de a fi mântuit: prin credinţa în Domnul Isus Cristos. Dar pentru a fi mântuit, un om trebuie să recunoască că este păcătos, că nu este pe măsura cerinţelor de sfinţenie ale lui Dumnezeu. Domnul i-a reamintit bogatului despre Cele Zece Porunci, pentru a produce în el convingerea că este păcătos şi căinţa de păcatele sale. Reticenţa tânărului bogat de a-şi împărţi averile cu alţii a demonstrat că nu-şi iubeşte semenul ca pe sine însuşi. El ar fi trebuit să spună: „Doamne, dacă asta se cere, atunci sunt păcătos. Eu nu mă pot mântui prin eforturile mele proprii. De aceea, Te rog să mă mântuieşti prin harul Tău." Însă el îşi iubea averile prea mult, pentru a fi dispus să renunţe la ele. Şi astfel a refuzat să fie frânt.

Când Isus i-a spus omului să vândă totul, El nu a enunţat că aceasta ar fi calea mântuirii. El i-a arătat doar omului că a călcat legea lui Dumnezeu şi, prin urmare, trebuie să fie mântuit. Dacă ar fi răspuns la îndrumarea Mântuitorului, i s-ar fi dăruit calea mântuirii.

Ne lovim aici de o problemă. Suntem noi credincioşii chemaţi să ne iubim semenul ca pe noi înşine? Ne spune oare Isus nouă:

„Vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer; apoi vino şi urmează-Mă, luându-ţi crucea"?

Fiecare are datoria să răspundă pentru el însuşi, dar înainte de a proceda aşa, trebuie să ţină neapărat seama de următoarele fapte ineludabile:

1. Mii de oameni mor zilnic de foame.

2. Mai bine de jumătate din populaţia globului nu a auzit niciodată vestea bună.

3. Bunurile materiale de care dispunem în prezent ar putea fi folosite pentru a uşura suferinţa acută, spirituală şi fizică, a omenirii.

4. Pilda lui Cristos ne învaţă că trebuie să ne facem săraci, pentru a putea deveni bogaţi (2Corinteni 8:9).

5. Faptul că viaţa e atât de scurtă iar venirea Domnului e atât de aproape ar trebui să ne înveţe importanţa de a pune banii noştri în slujba Lui, acum, deoarece după ce va veni El, va fi prea târziu.