Isus i-a spus că oricine a pus mâna pe plugul uceniciei nu mai are voie să se uite în urmă; în caz contrar, nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu. Adepţii lui Cristos nu sunt plămădiţi din aluat şovăielnic; nu sunt oameni care umblă cu jumătăţi de măsură sau care visează cu ochii deschişi ori se complac în sentimentalităţi. Nici un fel de considerente de familie sau prieteni - oricât de îndreptăţite ar fi acestea în sine - nu au voie să-i abată pe ucenici de la totala lor predare pentru Domnul. Expresia „nevrednic pentru împărăţie" nu se referă la mântuire, ci la slujire. Nu se pune problema intrării în împărăţie, ci a slujirii în împărăţie, după ce am intrat în ea. Vrednicia noastră de a intra în împărăţie rezidă numai şi numai în Persoana şi lucrarea Domnului Isus. Ea ni se acordă prin credinţa în El.

Şi astfel avem trei piedici în calea uceniciei, aşa cum sunt ele exemplificate în cei trei oameni de care ne-am ocupat:

1. Confort material

2. Un loc de muncă sau o ocupaţie.

3. Familia şi prietenii.

Cristos trebuie să domnească în inima noastră fără nici un alt pretendent la tronul din ea. Toate celelalte pasiuni şi loialităţi trebuie să ocupe un loc secundar.