În loc să procedeze aşa, omul a încercat să se îndreptăţească. Ce l-a determinat s-o facă? În definitiv, nimeni nu l-a acuzat. Inima lui mândră era însă conştientă de faptul că greşise şi s-a semeţit, refuzând să accepte harul. Şi astfel el a întrebat: „Cine este aproapele meu?" Aici el a recurs la o tactică diversionistă.