Ştiind ce întrebare îi frământa, Isus a luat un copilaş lângă El şi a explicat că oricine primeşte un copilaş în numele Lui îl primeşte pe El. La prima vedere, asta nu pare să aibă vreo legătura cu întrebarea despre cine este cel mai mare dintre ucenici. Dar deşi nu e evidentă, legătura pare să fie următoarea: adevărata măreţie se poate vedea din grija plină de abnegaţie pe care o manifestă cineva pentru cei mici, pentru cei neajutoraţi, pentru cei pe lângă care lumea trece fără să-i bage în seamă. Astfel când Isus a spus că „cei mai mici dintre voi vor fi mari," El S-a referit la cel care s-a smerit pe sine până într-acolo încât să se asocieze cu credincioşi lipsiţi de prestanţă, nesemnificativi şi chiar dispreţuiţi.
La Matei 18:4, Domnul a spus că cel mai mare în împărăţia cerurilor este cel care se smereşte asemenea unui copil. Aici, la Luca, problema care se pune este aceea de a te identifica cu cei mai umili dintre copiii lui Dumnezeu. În ambele cazuri, se cere să ocupi un loc smerit, aşa cum a făcut Mântuitorul.