T. Vindecarea unui îndrăcit (9:37-43a)
De pe muntele slavei, Isus şi cu ucenicii s-au întors a doua zi în valea nevoilor umane. Viaţa îşi are clipele de exaltare spirituală, dar Dumnezeu le echilibrează cu rutina zilnică de trudă şi consum. Din mulţimea care L-a întâmpinat a păşit în faţă un tată îndurerat, care s-a rugat de Isus să-i vindece fiul posedat de demon. Era singurul său copil şi, cum era de aşteptat, bucuria inimii lui. Ce negrăită durere va fi avut acest tată să-şi vadă fiul încleştat în aceste convulsiuni demonice! Aceste crize se declanşau dintr-odată, fără nici o prevenire. Tânărul striga cu glas tare şi apoi făcea spume la gură. Numai după o luptă cumplită pleca demonul, lăsându-l pe băiat plin de răni.