Acum ucenicii aveau prilejul să practice principiile pe care le-a imprimat Domnul în ei. Ucenicii erau chemaţi să se încreadă în El, când venea vorba de asigurarea nevoilor lor materiale - căci li se spusese să nu ia nici traistă, nici alimente, nici bani. Ei trebuiau să trăiască o viaţă de mare simplitate - neavând nici un toiag în plus, nici o cămaşă în plus. Apoi fuseseră instruiţi să rămână în prima casă în care vor fi fost primiţi - evitând mutatul din casă în casă, în speranţa găsirii unor condiţii mai confortabile de locuit. Ei nu aveau voie să-şi prelungească şederea sau să exercite presiuni asupra celor care respingeau mesajul, ci, conform instrucţiunilor primite, trebuiau să-şi scuture praful de pe picioare, ca mărturie împotriva lor.