S. Schimbarea la faţă a Fiului Omului (9:28-36)
Cam la opt zile după aceea, Isus i-a luat cu El pe Petru, Ioan şi pe Iacov şi s-a suit pe un munte să Se roage. Nu se cunoaşte poziţia geografică a acestui munte, deşi o posibilitate ar fi falnicul Munte Hermon, cu vârful acoperit de zăpadă. Pe când Se ruga Domnul, înfăţişarea exterioară a feţei Sale a început să se schimbe. Iată un adevăr surprinzător: una din schimbările pe care le produce rugăciunea este cea a înfăţişării feţei. Faţa Sa strălucea puternic iar hainele Sale erau de un alb strălucitor. După cum am menţionat mai sus, aceasta a prefigurat gloria de care va avea parte când va veni împărăţia Sa. Pe când S-a aflat aici pe pământ, gloria Lui a fost, de obicei, acoperită de trupul Său de came. Dar în timpul Mileniului, gloria Sa va fi descoperită în toată splendoarea sa. Îl vom vedea în toată splendoarea şi maiestatea Sa, după cum se exprimă profesorul W.H. Rogers:
În schimbarea Sa la faţă, avem în miniatură toate trăsăturile pertinente ale viitoarei împărăţii, îl vedem pe Domnul îmbrăcat în slavă şi nu în zdrenţele umilirii. îl privim pe Moise, în starea sa glorificata, pe reprezentantul celor născuţi din nou, care au intrat în împărăţie prin intermediul morţii; îl observăm pe Ilie, înconjurat de slavă, reprezentantul celor răscumpăraţi care au intrat în împărăţie prin strămutare. Apoi sunt cei trei ucenici, Petru, Iacov şi Ioan, care nu sunt proslăviţi, ei fiind reprezentanţii Israelului în carne, în timpul Mileniului. Apoi e mulţimea de la poalele muntelui, care reprezintă naţiunile ce vor fi introduse în împărăţie după inaugurarea ei.