O altă piedică în calea unei predări totale faţă de Cristos este frica de ocară, de batjocură, teama de a fi făcut de ruşine. Este cu totul iraţional ca o creatură să se ruşineze de Creatorul ei; e de neconceput ca un păcătos să-i fie ruşine de Mântuitorul său. Şi totuşi, care din noi este fără vină la acest capitol? Domnul a recunoscut posibilitatea ca noi să ne temem de a fi ruşinaţi şi, prin urmare, ne-a avertizat solemn cu privire la acest pericol. Dacă evităm ruşinea şi ocara oamenilor, fiind creştini de formă, care se iau după cei mulţi, care merg după turmă, Fiul Omului se va ruşina şi El de noi când va veni în slava Lui şi în slava Tatălui Său, şi în slava sfinţilor îngeri. El a subliniat slava tripartită a Venirii Lui a Doua Oară, ca şi când ar fi dorit să spună că orice ruşine şi ocară pe care le-am putea suferi pentru El acum vor fi insignifiante când Se va arăta El în glorie iar cei ce îl tăgăduiesc acum vor fi ruşinaţi.