Stând de vorbă cu cei doisprezece, Mântuitorul Şi-a dat seama că dorinţa de agonisire a bunurilor materiale ar putea fi o piedică serioasă în calea unei predări depline. Şi astfel, El a spus, de fapt: „Să presupunem că ai putea aduna tot aurul şi argintul din lume, că ai putea poseda toate proprietăţile funciare şi averile posibile, toate acţiunile şi obligaţiunile de la bursă - cu un cuvânt, tot ce este de valoare materială - şi să presupunem că în efortul tău febril de a agonisi toate acestea, ai pierde adevăratul scop al vieţii, la ce ţi-ar folosi toate cele adunate? Le-ai avea în stăpânire doar pentru puţin timp, după care te-ai despărţi de ele pe veci. Ar fi o cumplită nebunie să-ţi vinzi singura viaţă scurtă ce ţi s-a dat pentru câteva jucării prăfuite."