După ce le-a schiţat viitorul Său propriu, Domnul i-a invitat pe ucenici să-L urmeze. Asta însemna să se lepede de ei înşişi şi să-şi ia crucea. A te lepăda de tine însuşi înseamnă a renunţa de bună voie la aşa-numitul drept de a-ţi croi propriul drum în viaţă; înseamnă să nu mai alegi şi să nu mai plănuieşti tu însuţi ce vei face. Înseamnă să-L recunoşti ca Domn al tău în toate domeniile vieţii tale. A-ţi lua crucea înseamnă a alege în mod deliberat viaţa pe care a trăit-o El. Asta presupune:
- Opoziţie din partea celor dragi.
- Ocara lumii.
- Să fii gata să-ţi uiţi familia şi casa şi pământurile şi traiul de tihnă pe care ţi l-ar putea oferi viaţa aceasta.
- Totală predare şi bizuire pe Domnul.
- Ascultare de conducerea şi călăuzirea Duhului Sfânt.
- Vestirea unui mesaj nepopular.
- Să mergi singur pe cărare.
- Să înfrunţi atacuri organizate din partea liderilor religioşi tradiţionali.
- Să suferi din pricina neprihănirii.
- Să ai parte de calomnii şi ruşine.
- Să-ţi torni viaţa ca jertfa pentru alţii.
- Să mori faţă de eul tău propriu şi faţă de lume.
Dar mai înseamnă să apuci viaţa cea adevărată! Înseamnă să găseşti cel puţin motivul existenţei noastre. Şi mai înseamnă răsplată veşnică. Noi ne retragem instinctiv de la o viaţă de purtare a crucii. Minţile noastre nu sunt dispuse să accepte că aceasta ar putea fi voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Şi totuşi, cuvintele lui Cristos: „Dacă doreşte să vină cineva după Mine" Înseamnă că nimeni nu e scutit de aceasta şi nimeni nu e scuzat.