După istorica mărturisire a lui Petru, Domnul le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta, întrucât nimic nu avea voie să întrerupă înaintarea Sa spre cruce. Apoi Mântuitorul le-a dezvăluit ucenicilor evenimentele care urmau să aibă loc curând în viaţa Domnului. El trebuia să sufere, să fie respins de conducătorii religioşi ai Israelului, să fie ucis şi apoi să învie a treia zi. Ce uluitor va fi fost acest anunţ pentru ei! Să nu uităm că aceste cuvinte au fost rostite de singurul Om neprihănit şi total lipsit de păcat care a trăit vreodată pe acest pământ. Au fost rostite de adevăratul Mesia al Israelului, Au fost cuvintele lui Dumnezeu întrupat. Ele ne spun că viaţa de împlinire, viaţa desăvârşită, viaţa de ascultare deplină de voia lui Dumnezeu presupune suferinţă, respingere, moarte, într-o formă sau alta, şi apoi învierea la o viaţă fără de moarte. Este viaţa care se lasă turnată pentru alţii.
Desigur toate acestea erau diametral opuse concepţiei populare despre rolul lui Mesia. Oamenii se aşteptau să vadă un lider fioros, cu sabia scoasă, care să-i nimicească pe inamici. Astfel, ucenicii vor fi fost, la rândul lor, şocaţi de cele spuse de Isus. Dar dacă, aşa cum au mărturisit ei înşişi, Isus era cu adevărat Cristosul lui Dumnezeu, atunci nu aveau motive să fie deziluzionaţi sau descurajaţi. Dacă El este Unsul lui Dumnezeu, atunci cauza Lui nu va putea da greş niciodată. Indiferent ce I s-ar fi întâmplat Lui sau lor, ei erau mereu învingători. Victoria şi îndreptăţirea lor erau inevitabile.