Imediat după hrănirea miraculoasă a mulţimilor, urmează acel act minunat prin care Petru L-a mărturisit pe Cristos la Cezarea lui Filip. Oare minunea hrănirii mulţimii cu cele cinci pâini şi doi peşti să fi deschis ochii acestui ucenic, dându-i posibilitatea de a vedea gloria Domnului Isus, de Uns al lui Dumnezeu? Majoritatea comentatorilor şi cercetătorilor Scripturii sunt de părere că acest incident petrecut la Cezarea lui Filip constituie momentul de cumpănă din misiunea de învăţător a Mântuitorului, în procesul de formare a celor doisprezece. Până în acest punct, El îi ajutase cu multă răbdare să dobândească o apreciere a adevăratei Sale identităţi şi a lucrării pe care o putea face prin ei. Odată atins acest obiectiv, Domnul se îndreaptă acum cu fermitate spre cruce. Isus S-a rugat singur. Nu găsim consemnat că Domnul Isus S-ar fi rugat vreodată cu ucenicii. Da, El S-a rugat pentru ei, S-a rugat în prezenţa lor şi, desigur, i-a învăţat şi pe ei să se roage, dar viaţa Lui de rugăciune era separată de a lor. După ce tocmai a petrecut, ca de obicei, un timp în rugăciune, Domnul i-a întrebat pe ucenici cine spun mulţimile că este El.